Când cumperi o maşină nouă sau o bucătărie complet utilată, intri într-un contract legal cu vânzătorul. Dacă vânzătorul îţi oferă posibilitatea de a plăti bunurile în mai multe rate, situaţia devine puţin mai complicată.

Deseori vânzătorul nu este cel care oferă finanţarea creditului, ci intermediază aceasta pentru o bancă sau societate financiară. Cu toate că acest gen de creditare este oferit de obicei la sediul vânzătorului, tu poţi alege creditorul pe care îl doreşti.

În acest caz, indiferent de tipul de credit convenit, în conformitate cu Legea nr. 289/2004, creditorul (cel care oferă creditul) în mod normal devine egal responsabil pentru orice încălcare a contractului de către furnizor.

În paginile următoare dorim să îţi atragem atenţia asupra prevederilor Legii nr. 289/2004 şi asupra relaţiei dintre furnizor şi creditor, conform căreia creditorul poate fi egal responsabil pentru orice încălcare a contractului de către furnizor.

Relaţia dintre contractul de vânzare şi cel de creditare:

Conform Articolului 44 al Directivei din 22 decembrie 1986, contractul de creditare se încheie în scris, iar consumatorul trebuie să primească o copie a acestuia.

Înţelegerea scrisă trebuie să cuprindă:
– valoarea anuală a dobânzii precepute (dobânda anuală efectivă – DAE)
– condiţiile în care DAE poate fi modificată

De asemenea, contractul trebuie să cuprindă şi alte date importante, cum ar fi: descrierea bunurilor şi serviciilor (marca, modelul, dimensiunile etc.) incluse în contractul de creditare, preţul la raft şi preţul ce va fi plătit efectiv, datele complete ale vânzătorului, valoarea avansului plătit (dacă există), valoarea şi datele la care se vor plăti ratele.

Ca şi în cazul altor forme de creditare, poate exista o perioadă de gandire. În acest caz, Statele Membre trebuie să stabilească condiţiile în care pot fi returnate bunurile atunci când consumatorii se răzgândesc.

Trebuie specificat că noua propunere de modificare din 28 octombrie 2004 adoptată de Comisia Europeană nu acoperă anularea contractului de creditare.

Bunuri sau servicii neconforme; cine este responsabil?

Dacă achiziţionezi bunuri în leasing sau prin contract de creditare, compania care oferă serviciul sau producătorul bunului sunt responsabili pentru orice lipsă de conformitate.

În conformitate cu Directiva din 22 decembrie 1986, Statele Membre trebuie să se asigure că existenţa creditului nu va afecta în nici un fel drepturile consumatorului din prisma furnizorului de bunuri sau servicii achiziţionate prin credit în cazul în care bunurile sau serviciile nu sunt furnizate sau nu sunt în conformitate cu contractul.

Atunci când achiziţionezi bunuri sau servicii prin credit ai aceleaşi drepturi ca atunci când plăteşti în numerar.

Bunurile trebuie să fie conforme cu descrierea, să corespundă întrebuinţării şi să aibă o calitate satisfăcătoare.

Serviciile trebuie prestate cu grijă şi îndemânare, în timpul prevăzut şi la un preţ rezonabil.

Dacă ai o plângere legată de bunuri sau servicii, trebuie ca în primă instanţă să te adresezi furnizorului.

Dacă furnizorul refuză să te ajute, afacerea a dat faliment sau a dispărut, compania de creditare poate fi responsabilă, în funcţie de contractul de credit. Compania de creditare trebuie informată dacă ai probleme cu furnizorul din cauza unor bunuri sau servicii deteriorate. Nelivrarea bunurilor sau serviciilor: dacă se aplică responsabilitatea egală, poţi refuza să plăteşti ratele creditului şi poţi solicita returnarea banilor pe care i-ai plătit deja.

Livrarea incompletă a bunurilor sau serviciilor: Ai comandat o sufragerie nouă, dar ai primit numai masa. Poţi refuza să plăteşti creditorul sau poţi opri plăţile pe care le-ai făcut deja.

Bunuri care nu corespund descrierii iniţiale sau care au fost deteriorate în timpul transportului: nu trebuie să faci nici o plată dacă nu accepţi livrarea bunurilor.

Totuşi, este important de reţinut că în cazul în care nu mai plăteşti ratele creditului, încalci contractul încheiat şi poţi fi dat în judecată şi/sau va putea fi dificil să mai obţii un credit în viitor.

Livrarea întreruptă a bunurilor sau serviciilor: de exemplu, nu mai primeşti publicaţia lunară care face parte dintr-o colecţie. Poţi întrerupe plăţile.

Bunurile sunt livrate cu defecte sau beneficiezi de servicii de o calitate necorespunzătoare: maşina de spălat vase pe care ai cumpărat-o prin credit de curând, are o serie de defecte din cauza cărora nu funcţionează bine. În acest caz, nu poţi opri sau suspenda plăţile.

Bunurile sunt distruse sau furate: de exemplu, cumperi o maşină prin credit, iar aceasta este implicată într-un accident şi nu mai poate fi reparată. Trebuie să continui să plăteşti creditul pentru că tu eşti proprietarul legal al autoturismului.

Fiecare Stat Membru stabileşte condiţii proprii în care consumatorii pot ridica pretenţii pentru compensare împotriva creditorului. În majoritatea cazurilor, autoritatea de reglementare poate solicita îndeplinirea unei proceduri (de exemplu notificarea creditorului) sau poate încuraja consumatorul către o conciliere cu comerciantul.

Nu uita, dacă încetezi să mai plăteşti ratele creditului, încalci unilateral contractul de creditare şi poţi fi dat în judecată şi/sau va putea fi dificil să mai obţii un credit în viitor.

În orice situaţie te-ai găsi, nu lua nici o măsură fără a urma procedura stabilită în privinţa comerciantului şi fără a informa creditorul despre situaţie.

Pentru restul situaţiilor, se aplică reglemantările generale asupra creditelor:

Posibilitatea de returnare în avans a creditului (cu sau fără penalităţi, depinde de ţară). Dacă ai probleme cu plata, încearcă să ajungi la o înţelegere cu creditorul.

Sursa: