Introducere în Directive

În prezent, în jur de 80 – 90% dintre măsurile ce privesc sistemul bancar sunt luate la Brussels. Creditul de consum nu face excepţie de la regulă.

Creditul de consum este reglementat de 3 Directive principale

Directiva Consiliului 87/102/CEE din 22 decembrie 1986, pentru estimarea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative din statele Membre privind creditul de consum.

Directiva tinde să armonizeze legile naţionale privind creditul de consum, garantând în acelaşi timp un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
Cuprinde multe principii în privinţa ofertelor de creditare, a conţinutului lor şi a vânzărilor prin credit.

Directiva Consiliului 90/88/CEE din 22 februarie 1990 a modificat Directiva menţionată mai sus. Ea cuprinde o modalitate de calculare a DAE.

Directiva Consiliului şi a Parlamentului 98/7/CE din 16 februarie 1998 , aduce mai multe modificări Directivei din 1986.

Ce cuprinde?

Conform Articolului 2, Directiva din 22 decembrie 1986 nu se aplică pentru:

– creditul pentru proprietate,
– contractele de închiriere, cu exceptia cazului în care dreptul de proprietate va trece în final asupra chiriaşului
– creditul liber
– creditul sub forma avansului din contul curent (cu excepţia contului pentru card de credit)
– creditul care depăşeşte anumite sume
– creditul acordat pentru o perioadă mai mare de 3 luni.

Directiva permite Statelor Membre să considere contractul de credit ca excepţie pentru actele pentru care sa cere încheierea în formă autentificată, semnată în faţa unui notar sau a unui judecător.

Propunere de modificare:

Piaţa creditului de consum a crescut şi s-a modificat semnificativ de la Directiva iniţială din 1986. În plus, deschiderea frontierelor se aşteaptă că va încuraja dezvoltarea creditelor europene. De aceea legislaţia a fost revăzută şi propunerea de modificare care prevedea modernizarea reglementărilor Comunităţii a fost adoptată la 11 septembrie 2002.

Această propunere a fost apoi revăzută şi modificată de Comisie la 28 octombrie 2002.

Propunerea doreşte să realizeze:
– extinderea sferei pentru a acoperi toate creditele de consum, indiferent de termen sau valoare
– armonizarea dreptului consumatorului de a se retrage din contract în termen de 14 zile de la semnare, fără a fi nevoit de a furniza motive sau de a plăti penalizări
– creditorul să solicite informaţii despre starea de solvabilitate a celui care solicită creditul înainte de a-i acorda creditul
– posibilitatea creditorului de a solicita protecţie în cazul unei rambursări anticipate…

Totuşi, această propunere pentru o nouă directivă a întâlnit o opoziţie puternică pentru că doreşte să implementeze armonizarea completă a legislaţiei privind creditele în toate Statele Membre. În timp ce legislaţia actuală permite anumite libertăţi Statelor Membre, în conformitate cu noua directivă, variaţiile naţionale nu vor fi acceptate.

Sursa: