Vânzarea prin credit este cel mai cunoscut tip de credit. Cu acesta, poţi cumpăra bunurile la preţul de vânzare. De obicei trebuie să plăteşti o dobândă, dar unii furnizori oferă credite fără dobândă. Rambursarea se face în rate. Tu devii deţinătorul legal al bunurilor imediat după încheierea contractului, iar bunurile nu mai pot fi returnate dacă te răzgândeşti. Furnizorul nu îţi poate lua bunurile dacă rămâi în urmă cu ratele, dar poate recurge la instanţa de judecată pentru a-şi recupera banii dacă eşti pus în întârziere.

Creditul pentru cumpărături este mai cunoscut şi mai des folosit acum decât leasingul, dar este important să nu le confunzi.

Vânzarea prin credit
Cele mai multe tipuri de credite sunt reglementate de Legea nr. 289/2004, care reglementează regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor.

Exceptii (conform Art. 3 din Legea nr. 289/2004):
a) contractele de credit sau contractele prin care se acordă credite destinate în principal să permită achiziţionarea sau menţinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau construcţie realizată sau care urmează să fie realizată în baza unui proiect;
b) contractele de credit acordate în scopul renovării, reconsolidării sau îmbunătăţirii unei construcţii;
c) contractele de închiriere, cu excepţia contractelor care prevăd ca finalitate transferul titlului de proprietate către chiriaş;
d) contractele de credit acordate sau puse la dispoziţie fără plata de dobânzi sau de orice alte cheltuieli;
e) contractele de credit care nu prevăd dobânzi, cu condiţia ca consumatorul să accepte rambursarea creditului printr-o singură plată;
f) contractele în care creditele sunt acordate sub formă de avans în cont curent (linii de credit) acordate de către o instituţie de credit sau o instituţie financiară, altele decât cele acoperite printr-un instrument de plată tip carte de credit, sub rezerva informaţiilor prevăzute la art.9;
g) contractele de credit pentru valori mai mici decât suma de 200 euro sau mai mari de 20.000 euro;
h) contractele de credit la care consumatorul este obligat să ramburseze creditul într-un termen care nu depăşeşte 3 luni;
i) contractele de credit la care consumatorul este obligat să ramburseze creditul într-un număr maxim de patru plăţi, într-o perioadă de cel mult 12 luni calculate de la data semnării contractului;
j) contractele de credit care sunt acordate la costuri inferioare celor practicate pe piaţă sau stabilite prin negociere şi care nu sunt oferite populaţiei în general;
k) contractele de credit sau prin care se angajează să acorde credit garantate prin ipotecă asupra unui bun imobil în măsura în care acestea nu sunt deja exceptate conform lit.a) şi b), dispoziţiile art.5 aplicându-se în mod corespunzător;
l) contractele încheiate în vederea prestării în mod continuu a unui serviciu privat sau public, conform cărora consumatorul are dreptul de a achita costul acestor servicii, pe perioada cât sunt furnizate, prin plăţi eşalonate.

Sursa: